Generația care poate totul – și tocmai de aceea, e epuizată
Hai să ne gândim la Ana. Ana are 27 de ani și e parte dintr-o generație care nu a mai crescut cu barierele de altădată. Nu i s-a spus că nu poate, nu i s-a spus că trebuie să fie doar mamă sau doar casnică. Din contră, i s-a spus că poate să fie orice. A fost încurajată să învețe, să muncească, să fie puternică, să fie independentă. A crescut văzând femei de succes pe coperta revistelor, ascultând discursuri despre empowerment, urmărind exemple de femei care au reușit. Și Ana a înțeles mesajul: trebuie să muncească din greu, să nu refuze oportunități, să fie cea mai bună versiune a ei.
Așa că, de cinci ani încoace, a dat tot ce a avut mai bun. A fost mereu acolo, prezentă, activă, gata să învețe, să crească, să demonstreze. Și a reușit. Are un job bun, e respectată, primește proiecte importante. Și totuși, ceva nu e în regulă. Se trezește uneori dimineața și primul gând nu e de entuziasm, ci de epuizare. Are un to-do list care nu se mai termină, un inbox plin, o viață socială pe care trebuie să o întrețină, o listă lungă de cursuri și workshop-uri pe care „ar trebui” să le facă. Uneori, oboseala e atât de mare încât și lucrurile care îi plăceau devin o presiune. Ana trăiește într-o lume a posibilităților nelimitate, dar, în loc să se simtă liberă, se simte prinsă într-o cursă fără sfârșit. Și nu e singura.
Burnout-ul femeilor: un fenomen real, cu impact major
Datele susțin această realitate. Un studiu Gallup arată că 34% dintre femei se confruntă cu burnout la locul de muncă, comparativ cu 26% dintre bărbați. Diferența devine și mai mare în cazul femeilor care au și responsabilități familiale – ele resimt un nivel mai ridicat de stres și epuizare decât colegii lor bărbați. Într-un raport McKinsey & LeanIn din 2023 despre femeile în leadership, 43% dintre femeile în poziții de middle management spun că sunt epuizate, comparativ cu 31% dintre bărbați. Mai mult, o treime dintre femeile tinere iau în considerare să își schimbe cariera din cauza stresului și suprasolicitării.
Această tendință se accentuează și din cauza așteptărilor sociale. Deși feminismul a câștigat bătălii importante, distribuția responsabilităților nu s-a schimbat fundamental. Femeile continuă să preia majoritatea muncii casnice și a îngrijirii copiilor, chiar dacă au cariere la fel de solicitante ca ale partenerilor lor. Acest fenomen, numit în literatură a doua tură (second shift), face ca multe femei să simtă că, indiferent cât de mult muncesc, tot nu fac suficient.
Egalitatea trebuie să includă și echilibrul
În luna martie, când celebrăm femeile, când le oferim flori și mesaje inspiraționale, poate ar trebui să ne gândim și la altceva. La faptul că empowerment-ul nu ar trebui să vină la pachet cu epuizare. Că nu trebuie să facem totul, că avem dreptul să spunem și nu. Că succesul nu înseamnă să bifăm fiecare oportunitate, ci să găsim un echilibru în care să fim bine, cu adevărat.
Poate că feminismul viitorului nu va mai însemna doar lupta pentru oportunități egale, ci și lupta pentru un echilibru real. Pentru dreptul de a nu fi mereu „the best version of ourselves”, ci, uneori, doar noi , femei care își dau voie să respire, să ceară ajutor, să nu fie perfecte. Pentru că adevărata putere nu înseamnă să nu obosim niciodată. Înseamnă să știm când să ne oprim, să ne odihnim și să avem grijă de noi.
